Grace a dat buzna în dormitorul meu cu atâta putere încât aproape a venit de-a berbeleacul. — Freddie nu este în Franţa! a anunţat ea triumfătoare, în timp ce Tilly se prăbuşea în spatele ei. Stăteam aşezată pe pat, unde mă uitasem toată dimineaţa la videoclipuri cu pui de leneşi1 şi clipuri pe Youtube despre cum să trasezi linii perfecte de tuş. — Eşti sigură? am întrebat. — Da! a ţipat Tilly, apucând-se să improvizeze numaidecât un mic dans al victoriei. — Dar l-am urmărit în această dimineaţă, am spus eu, şi există 0 imagine cu el stând chiar în faţa turnului Eiffel, ţinând o baghetă sub nas şi pretinzând că e o mustaţă. Pur şi simplu nu avea cum să fie mai în Franţa de atât, nici dacă s-ar fi străduit. — Da, a fost acolo, a chiţăit Tilly, dar apoi s-a petrecut cel mai uimitor lucru: i-a fost spartă casa şi a trebuit să se întoarcă mai devreme