Viata dorita pdf

capitolul 1

Lucrurile mici sunt cele care te doboară. Emma Shay se gândise mult la asta în ultima vreme. Se ţinuse tare în timp ce i se luase totul, în vreme ce fusese practic întemniţată la un mic motel în apropiere de coasta din Jersey, în timp ce soţul ei era îngropat, iar media ţesea o poveste sordidă despre înşelăciune şi hoţie, în care se sugera că ea ştiuse ce se întâmpla, dacă nu cumva fusese complice în infracţiunile lui. Se ţinuse tare. Dar când i se rupsese tocul celor mai buni pantofi cu baretă pe care îi avea, pe treptele tribunalului, izbucnise în lacrimi. Fotografia apăruse peste tot, chiar şi în revista People. Când fusese rugată să nu mai vină la cursul de yoga, crezuse că va muri de ruşine şi plânsese până adormise. Nimeni nu îi explicase vreodată cum stau lucrurile cu picătura care umple paharul. Tot ce avea în apartamentul din Manhattan, inclusiv casa de vacanţă, fusese scos la licitaţie.

Îşi împachetase câteva lucruri practice pe care să le ia cu ea şi donase o parte din hainele de zi cu zi adăposturilor pentru femei. Desigur, tot ce era valoros – tablourile, cristalurile, porţelanurile, argintul şi bijuteriile fuseseră confiscate rapid, chiar şi lucrurile care putea dovedi că nu aveau nici o legătură cu afacerea lui Richard, inclusiv cadourile de nuntă de la prieteni. Îi luaseră hainele de firmă. Rochia ei de nuntă de la Vera Wang dispăruse. I se permisese să păstreze vreo două aşternuturi bune, nişte pahare, câteva suporturi pentru farfurii, şervete şi aşa mai departe. Avea o cutie de fotografii, cele mai multe dinainte de Richard. Le înghesuise pe toate în Prius. Jaguarul se evaporase, desigur. I se oferise o înţelegere financiară, dat fiind că nu se putea stabili că fusese implicată în schema Ponzi a lui Richard; nu o puteau dovedi, căci era nevinovată. Nu depusese mărturie împotriva lui – nu din loialitate sau pentru că era dreptul ei legal, ci mai degrabă pentru că nu avea nimic de spus, nimic pe baza căruia să poată încheia vreo înţelegere.

Nu fusese la tribunal în fiecare zi pentru a-l susţine pe Richard, ci pentru că era cea mai bună cale de a afla despre infracţiunile de care era acuzat. Când se căsătorise, avusese economii de 9 000 de dolari; o lăsase văduvă, cu aceeaşi sumă într-un cont de economii. Avea să fie fondul ei de urgenţă. Porni într-o călătorie prin toată ţara, lăsând New Yorkul în urmă şi îndreptându-se spre districtul Sonoma, unde crescuse.