Regina scandalurilor

Dragă Olivia, 

Am primit scrisoarea ta acum câteva zile şi ar fi trebuit să-ţi răspund mai devreme, dar studiile şi munca noastră îmi ocupă tot timpul. Astăzi totuşi, unchiul Rupert a plecat să gonească un grup de francezi de la unul din locurile în care facem săpături – pentru a treia oară. Ticăloşii aşteaptă ca servitorii noştri să îndepărteze tot nisipul – ceea ce înseamnă săptămâni şi săptămâni de lucru. Apoi galicii aceia diabolici aduc un firman² din partea unui kashef³ sau aşa-ceva, şi despre care susţin că le conferă drepturi exclusive asupra sitului. Pot să sparg capetele la fel de bine ca oricine şi m-aş fi dus şi eu, dar mătuşa Daphne m-a legat de o balustradă din dahabiya (un tip de barcă de pe Nil, destul de încăpătoare) şi mi-a spus să scriu familiei. Dacă le scriu părinţilor mei, le-aş aminti că exist şi le-aş alimenta nevoia iraţională obişnuită de-a mă chema în sânul familiei să fiu martor la gesturile lor teatrale până vor uita de ce m-au vrut alături de ei şi m-ar trimite iarăşi departe, la altă şcoală afurisită. Deoarece, ca fiică vitregă a lordului Rathbourne, se poate spune că faci parte din familie, nimeni nu poate avea motive logice să protesteze că îţi scriu ţie în schimb. Am sentimente contradictorii faţă de veştile pe care mi le-ai dat. Pe de-o parte, îmi pare foarte rău să aflu că încă un copil nevinovat va fi aruncat în tornada părintească. 

Pe de altă parte, simt o bucurie egoistă la gândul că în sfârşit am şi eu fraţi şi sunt încântat că lui David îi merge aşa bine. Nu văd de ce ar deranja pe cineva că mă pui la curent cu sarcina mamei mele, dar eu nu am înţeles niciodată regulile stricte impuse femeilor. Aici e şi mai rău pentru femei, dacă asta ţi se pare o consolare. În orice caz, sper că nu vei fi sechestrată pentru că mi-ai dat de veste. Temperamentul tău nu poate fi supus regulilor, ca să nu mai vorbim de captivitate. Doar am aflat asta pe pielea mea, în aventura de care vorbeşti. Bineînţeles că îmi amintesc foarte clar ziua în care brusc şi pe neaşteptate – două cuvinte pe care le voi asocia întotdeauna cu tine – am plecat la Londra împreună. Fiecare moment al călătoriei noastre spre Bristol este la fel de bine gravat în creierul meu ca inscripţiile greceşti şi egiptene de pe Piatra Rosetta şi vor rămâne acolo pentru mult timp. Dacă, peste câteva secole, cineva îmi va dezgropa cadavrul şi-mi va studia creierul, va găsi gravat acolo în caractere inconfundabile: Olivia. Brusc. Neaşteptat.