Descarca "Noua reguli de nesocotit" in format PDF de Sarah MacLean

Lady Calpurnia Hartwell, sau Callie, încerca să-și țină lacrimile departe în timp ce fugea din sala de bal a reședinței Worthington. Era scena celei mai recente și mai devastatoare rușini ale sale. Respira cu ușurință aerul proaspăt al nopții, care era împrospătător și plin de primăvară, în timp ce cobora grăbită scările mari din marmură, cu pași repezi, motivați de disperarea care o împingea înainte, spre întunericul grădinilor mari. Când s-a simțit ascunsă de ochii curioși ai celorlalți, a lăsat să-i scape un oftat profund și și-a încetinit pasul. Era în sfârșit în siguranță.

Mama ei ar fi fost înfuriată dacă ar fi descoperit-o pe fiica ei cea mare afară fără însoțitoare, dar nimic nu ar fi putut-o ține pe Callie în salonul înfricoșător. Primul ei sezon social fusese un adevărat dezastru. Abia trecuseră câteva săptămâni de când debutase în societate, și fiica cea mai mare a contelui și a contesei de Allendale ar fi trebuit să fie vedeta balului. Toată viața ei fusese pregătită pentru asta: dansul grațios, manierele impecabile și o frumusețe uluitoare. Dar asta era problema.

Callie se gândea că poate dansa destul de bine și avea maniere perfecte, dar frumusețe? Era mai degrabă pragmatică și nu se lăsa amăgită de gândul că ar fi fost o asemenea frumusețe. "Ar fi trebuit să știu că va fi un dezastru", își spuse ea în timp ce se așeză pe o bancă de marmură din labirintul gardului viu de la Worthington. Era la bal de trei ore, dar încă nu fusese invitată să danseze de niciun pretendent care să nu fi fost complet nepotrivit. După două invitații de la vânători de avere cunoscuți, una de la un bărbat extrem de plictisitor și alta de la un baron care cu greu putea să aibă mai puțin de șaptezeci de ani, Callie nu mai putea să pretindă că se simte bine. Era clar că înalta societate o vedea doar ca pe o sumă a zestrei și a descendentei sale, și nici asta nu era suficient pentru a-i aduce un dans cu un partener care să-i placă cu adevărat.

Adevărul era că Callie și-a petrecut cea mai mare parte a sezonului ignorată de burlacii buni de însurat, tineri și apreciați. A suspinat. Seara asta fusese cea mai rea. Deja se simțea ignorată de cei plictisitori și în vârstă, și în această seară simțise că toți ceilalți membri ai înaltei societăți o priveau cu interes. "N-ar fi trebuit să-i îngădui mamei mele să mă îmbrace în monstruozitatea asta," murmură pentru sine, privind în jos la rochia lungă de seară la care se referea, la linia prea strâmtă a taliei și la corsajul prea mic, incapabil să-i ascundă sânii, care erau mult mai mari decât dicta moda. În secret, Callie ura că nu a fost niciodată o frumoasă a balului. Era convinsă că nicio femeie frumoasă de la bal nu a fost niciodată încoronată purtând o rochie de un galben-portocaliu atât de strălucitor. Sau cel puțin așa credea Callie. Rochia, bineînțeles, fusese considerată la modă de mama ei.