Descarca "Minciuni sub clar de luna " in format PDF de Amanda Quick

Miezul noptii intr-un cimitir cufundat in ceata. Probabil ca nu exista pe pamint loc mai intunecos decit acesta, i§i spuse Annie Petrie. Scuturata de un fior i§i strinse mai bine mantia la git. In viata ei nu mai fusese a§a de inspaimintata, insa zvonurile cu privire la barbatul pe care urma sa-l intilneasca erau foarte precise. II puteai intilni numai la ora §i in locul ales de el, altfel nu aparea. Se gindise §i se razgindise de o mie de ori daca sa vina sau nu aici, in noaptea asta. Nervii nu o mai tineau, iar dimineata cind se sculase, gasise un bilet pe noptiera. Apucase bucatica de hirtie cu degete tremuratoare, ingrozita la gindul ca omul intrase in locuinta ei in timpul noptii. Reu§ise sa treaca cumva de u?ile ei zavorite §i de obloanele de la ferestre. Se simtea de parea ar fi fost vizitata de o stafie. Nu auzise absolut nimic, nici macar un sunet care sa tradeze prezenta intrusului.

Cimitirul părea cuprins de o încremenire nefirească. Zvonurile care ajunseseră la urechile ei susţineau că bărbatul putea să se materializeze şi să dispară după plac. Când auzise pentru prima oară acele poveşti, le respinsese agasată, ca pe nişte aiureli. Acum, când stătea în cimitirul cufundat în ceaţă la miezul nopţii, se întreba dacă nu cumva purta o conversaţie cu un spirit de pe lumea cealaltă. Probabil că în timpul zilei dormea într-un sicriu, chiar în cavoul în faţa căruia se aflase în urmă cu o clipă. La acest gând o străbătu un fior de groază.

— Credeţi că Nellie a fost omorâtă de unii din clienţii ei speciali? veni brusc întrebarea. — Aceasta este singura explicaţie care mi se pare logică, domnule. Urmă o altă tăcere apăsătoare. Ceaţa devenea din ce în ce mai deasă, anihilând şi ceea ce mai rămăsese din lumina palidă a lunii. Nu mai vedea nici conturul cavoului.

— Foarte bine, am să fac nişte investigaţii pentru dumneavoastră. Dacă sunteţi sigură că doriţi răspunsuri la întrebările dumneavoastră, le veţi avea.

— Ce vreţi să spuneţi? De ce credeţi că n-aş vrea să le primesc? — Nu este ceva neobişnuit ca în asemenea situaţii clienţii să afle despre defunct lucruri pe care ar fi preferat să nu le ştie. Femeia ezită.

— Înţeleg, domnule, dar Nellie a fost sora mea. La fel ca noi, ceilalţi, a făcut numai ceea ce a crezut ea că trebuie să facă. În adâncul sufletului era un om bun. N-am să mă mai pot privi în oglindă, dacă nu voi încerca, cel puţin, să aflu cine a omorât-o.

— Înţeleg, doamnă Petrie. Am să vă contactez când voi avea nişte răspunsuri.