"Viața lui Ștefan cel Mare" este un roman istoric scris de Mihail Sadoveanu, publicat pentru prima dată în 1936. Mihail Sadoveanu este unul dintre cei mai importanți scriitori români, cunoscut pentru operele sale istorice și pentru proza sa realistă, care descrie viața și peisajele din România.
Romanul "Viața lui Ștefan cel Mare" oferă o cronică detaliată și vie a vieții și domniei lui Ștefan cel Mare, unul dintre cei mai mari conducători ai Moldovei medievale. Ștefan cel Mare a domnit între 1457 și 1504 și este cunoscut pentru luptele sale neîntrerupte pentru a apăra independența Moldovei împotriva invaziilor otomane și a altor amenințări externe.
Sadoveanu îmbină ficțiunea cu faptele istorice, creând un portret complex al domnitorului. Cartea nu este doar o relatare a bătăliilor și a politicii, ci și o explorare a personalității lui Ștefan cel Mare, a valorilor sale, a dilemelor și a vieții sale de zi cu zi. Scriitorul pune accent pe curajul, înțelepciunea și pietatea domnitorului, dar nu evită să prezinte și latura sa umană, cu slăbiciuni și conflicte interioare.
Stilul narativ al lui Sadoveanu este unul bogat și poetic, cu descrieri ample ale peisajelor moldovenești, ale cetăților și ale scenelor de luptă. Proza sa evocă atmosfera epocii și aduce la viață personajele istorice și evenimentele care au marcat domnia lui Ștefan cel Mare.
Prin "Viața lui Ștefan cel Mare", Mihail Sadoveanu nu doar că aduce un omagiu unuia dintre cei mai importanți eroi naționali ai României, dar și oferă o lectură captivantă și educativă, care îmbogățește cunoașterea istoriei și a culturii românești. Cartea rămâne o operă de referință în literatura română și este apreciată atât pentru valoarea sa literară, cât și pentru contribuția sa la păstrarea memoriei istorice.
