"Ciuleandra" de Liviu Rebreanu este un roman psihologic și social, publicat în 1927, care explorează adâncimile minții umane și complexitatea emoțiilor. Cartea spune povestea lui Puiu Faranga, fiul unui influent politician, și a soției sale, Mădălina. Acțiunea începe cu un act violent: Puiu își ucide soția într-un moment de furie inexplicabilă, iar de aici, povestea se dezvoltă ca o explorare a cauzelor acestui gest.
Intriga romanului se desfășoară pe mai multe planuri, înfățișând relațiile sociale și psihologice care au dus la această tragedie. Puiu este un personaj complex, aflat în căutarea propriei identități și a sensului vieții, prins între influența dominatoare a tatălui său și dorința de libertate. Prin analiza vieții lui Puiu și a relației sale cu Mădălina, Rebreanu examinează teme precum iubirea, gelozia, obsesia și nebunia.
Un element central al romanului este dansul popular "Ciuleandra," care devine un simbol al pasiunii și al freneziei ce scapă de sub control. Dansul reflectă ritmul vieții și al sentimentelor, un amestec de bucurie și violență, seducție și distrugere. Romanul sugerează că Puiu este atras de o dorință necontrolată, un dans metaforic ce îl împinge spre limitele rațiunii.
Stilul lui Rebreanu este introspectiv și subtil, explorând psihicul personajelor prin intermediul dialogurilor și al descrierilor detaliate. "Ciuleandra" este o poveste despre conflictele interioare ale omului, despre lupta între rațiune și instinct, și despre efectele devastatoare ale reprimării și condiționării sociale. Romanul rămâne o capodoperă a literaturii române, cunoscut pentru profunzimea analizei psihologice și pentru atmosfera sa tensionată și enigmatică.
