Fragmentul narativ descrie o situație în care un grup de soldați americani se confruntă cu o mulțime de oameni în timpul celei de-a doua invazii americane în Irak. Acești soldați intenționau să contacteze șeful religios al orașului pentru a obține ajutor pentru distribuirea de ajutoare, dar au fost înconjurați de o mulțime de oameni îngrijorați că ar putea avea loc arestări sau distrugerea moscheii.
Comandantul lor, locotenent-colonelul Christopher Hughes, trebuie să gestioneze cu abilitate situația tensionată. El reacționează rapid, cerând soldaților să pună un genunchi pe pământ, să țină puștile cu țeava în jos și să zâmbească. Acest gest aparent simplu, dar bine gândit, schimbă starea de spirit a mulțimii și îi face pe oameni să zâmbească în schimb. Soldații se retrag apoi cu un zâmbet pe buze.
Fragmentul subliniază abilitatea lui Hughes de a citi și de a gestiona eficient o situație socială tensionată. Acest exemplu evidențiază importanța capacităților sociale și a empatiei în situații de conflict sau negocieri. De asemenea, sugerează că creierul uman are abilități sociale complexe care ne ajută să interacționăm și să comunicăm cu ceilalți în mod eficient.