Razele de dimineață iluminaseră vârfurile înzăpezite ale Munților Taurus, conferindu-le o nuanță roz ca niște pietre prețioase deasupra văilor încă în umbră. Apoi, lumina a început să se extindă peste versanții muntelui, trezind viața adormită din păduri. Stelele începură să se estompeze treptat. Primul care sări în aer pentru a saluta soarele fu un șoim, iar țipătul său ascuțit răsună printre stâncile abrupte și prăpăstiile adânci, de-a lungul cărora curgea râul înspumat Korsotes, alimentat acum de topirea zăpezilor.
Regele Shapur I al Persiei, stăpân peste imperiul său vast, se trezi din contemplare și își ridică privirea spre cer pentru a observa zborul măreț al păsării dominante în această scenă grandioasă. Apoi, scutierul său îi aduse armăsarul arab superb, frumos împodobit, pe care regele îl folosea pentru deplasări. Cu grație, un servitor se aplecă pentru a-i oferi regeleui suport pentru a urca în șa.
Încă doi servitori îi aduseră arcul și iataganul său cu teaca de aur. Alături, un stegar ținea stindardul regal, o lungă fâșie de mătase roșie cu imaginea lui Ahura Mazda cusută cu fir de aur. Ofițerii și soldații din tabără se adunară în jurul lui Shapur, călărind pe cai frumos îmbrăcați în valtrapuri prețioase, cu plăcuțe de oțel de protecție pe frunte.
Ardavasd, comandantul suprem, se plecă profund în fața regelui, iar toți ceilalți ofițeri și soldați îi urmară exemplul. La un semn din partea regelui, ei porniră cu toții în josul dealului, răspândindu-se ca un evantai în stânga și în dreapta lui Shapur.
