Multe dintre apelurile către Pompieri nu sunt pentru incendii. De fapt, nouăzeci la sută dintre apelurile pe care le primim au alte cauze. Majoritatea sunt de ordin medical: dureri în piept, accidente de mașină, supradoze. Și în ultima vreme, se pare că pietrele la rinichi sunt la modă. Un procent uluitor de apeluri sunt din cauze stupide. Lucruri pentru care n-ar trebui să apelezi la 911. Dureri de dinți și de cap, crampe ale degetelor de la picioare, unghii agățate. O dată, am primit un apel din cauza unui lob lipsă al urechii. De parcă nota informativă despre serviciile de urgență, care se ocupă doar de... urgențe, nu ajungea la toată lumea. Și n-am amintit încă de lucrurile absurde. Sunăm mereu pentru că lumea vede fantome. De asemenea, primim apeluri pentru următoarele situații: chei rătăcite, vecini nepoliticoși, parole de Wi-Fi uitate și coșmaruri. Există o subcategorie a populației care sună la 911 pentru orice problemă pe care nu o poate rezolva în cinci minute. O dată, ne-a sunat un tip ca să ne ceară să venim la el acasă și să-i comunicăm mamei lui că era cazul să-l respecte. O doamnă a mimat un infarct ca să poată străbate orașul în ambulanță și să-și ducă copiii la ZOO. Un tip ne-a sunat fiindcă în spatele rezervorului de la toaleta lui se ascundea un șoarece. Să nu uităm de femeia care voia să-i mutăm canapeaua. Când i-am spus că nu era treaba noastră, a sunat la poliție ca să depună o plângere. Da. Urgențele adevărate nu sunt chiar majoritare. Când primim un apel real, pentru o situație pe viață și pe moarte, suntem cumva exaltați și dornici să ne facem meseria. De asta există 112 în România. (n. red.) Dar pentru asta ne pregătim. Pentru asta existăm. Nu să-ți aducem ață dentară, ci să te salvăm! Dacă putem. Nu știu cum să o spun fără să par lipsit de empatie, dar așteptăm cu nerăbdare doar apelurile cu adevărat urgente. Sunt apelurile care contează! Sau măcar cele în care nu ni se spune că a fost văzut Elvis. Acestea fiind zise, când am primit apelul legat de prăbușirea unui avion pe Aerodromul Seger, am fost uluită. Accident de avion. Super. Mai puteam bifa o categorie de misiuni de salvare pe lista mea de dorințe. Nu mai fusesem niciodată să-mi exercit meseria în cazul unui accident de avion. Apelul s-a auzit prin stație chiar când ne așezam la cină. — Medic doi – scară patru – mașina șaisprezece – district patru – interveniți la: accident de avion civil pe Aerodromul Seger. Nu sunt semne de foc. Noi eram. Mașina 16. Cea mai apropiată unitate de intervenție pentru aerodromul cu pricina. Încă de la începutul turei de dimineață, Reichman afumase o bucată de carne și tocmai o aducea la masă, când am auzit apelul. — Luați-vă la revedere de la friptură, a spus căpitanul nostru, apucând o bucățică desprinsă și vârându-și-o în gură. Am lăsat atunci restul mesei pe masă, sub o folie de aluminiu. Șaizeci de secunde mai târziu, am sunat la dispecerat ca să aflăm ultimele noutăți legate de accidentul aviatic.
