„Fiica ascunsă” de Elena Ferrante este un roman introspectiv și profund, care explorează complexitatea relațiilor materne și impactul pe care îl pot avea asupra identității și vieții unei femei. Cartea este narată din perspectiva Ledei, o profesoară de literatură la mijlocul vieții, care decide să petreacă o vacanță solitară pe o plajă din sudul Italiei, după ce fiicele ei adulte se mută în Canada alături de tatăl lor.
Însă liniștea aparentă a acestei escapade este tulburată de întâlnirea Ledei cu o familie zgomotoasă și intensă, în special cu o tânără mamă pe nume Nina și fiica sa mică, Elena. Fascinată de dinamica dintre cele două, Leda se vede copleșită de amintiri dureroase din propria viață de mamă și soție, dezvăluind dilemele și sacrificiile făcute de-a lungul timpului.
Punctul de cotitură al romanului apare când Leda comite un gest impulsiv, furând păpușa iubită a micuței Elena. Acest act aparent banal declanșează o serie de reflecții despre rolul de mamă, culpabilitate, dorințele reprimate și sentimentul de vinovăție. Ferrante surprinde magistral complexitatea emoțională a personajului principal, dezvăluind o femeie prinsă între dorința de libertate și responsabilitățile materne.
„Fiica ascunsă” este o poveste despre pierderi, regăsiri și despre cum trecutul poate influența alegerile prezentului. Stilul direct, dar profund al Elenei Ferrante scoate la lumină conflictele interioare pe care multe femei le pot resimți, transformând romanul într-o explorare tulburătoare a identității și a libertății personale.
