Descarca "Elefantul a disparut" in format PDF de Haruki Murakami

Nu sunt complet convins că am procedat corect atunci când i-am povestit soției despre incidentul de la brutărie. Probabil că astfel de situații nu pot fi evaluate simplu ca fiind corecte sau greșite. Există situații în care alegerea greșită poate duce la un rezultat bun, și invers, alegerea corectă poate avea rezultate negative. Poate că ar fi mai bine să considerăm că, de fapt, nu facem nicio alegere. De obicei, așa gândesc eu. Ce s-a întâmplat, s-a întâmplat și ce va urma, vom vedea. Privind lucrurile așa, pot spune că i-am povestit soției mele despre acel incident. Ce am spus, am spus, iar evenimentele care au urmat s-au întâmplat deja. Dacă aceste evenimente par ciudate, poate că explicația se află în circumstanțele globale.

Am ajuns să-i vorbesc soției despre atacul de la brutărie pornind de la un detaliu minor. Nu intenționasem să-i spun și nici nu-mi amintisem de asta, dar am început să vorbesc spontan. Uitasem complet de incident până când am menționat „atacul la brutărie”. Mi-am adus aminte din cauza unei foame copleșitoare. Era două noaptea. Eu și soția mea am avut o cină ușoară și ne-am culcat devreme, dar ne-am trezit brusc și ne-a lovit o foame intensă. Frigiderul era gol, doar câteva resturi și nimic de mâncare. Eram proaspăt căsătoriți și încă ne acomodam cu un stil de viață comun. La acea vreme, eu lucram într-un birou de avocatură și soția era secretară la o școală de design. Aveam în jur de douăzeci și opt sau douăzeci și nouă de ani, iar ea era cu doi ani și opt luni mai mică decât mine. Viața noastră era agitată și nu aveam timp să ne gândim la provizii. Ne-am trezit și ne-am așezat în bucătărie, fără să putem să dormim sau să facem altceva. Nu înțelegeam de unde venea acea foame puternică. Am deschis frigiderul de câteva ori, sperând să găsesc ceva, dar nu era nimic de mâncare. Am fi putut să gătim ceapă în unt, dar ceapa nu este suficientă pentru a potoli foamea.