Descarca "David Gilman" in format PDF de Zbor de noapte spre Paris

Umbrele noaptei dansau. Sub cerul negru și amenințător, învăluit într-o ceață persistentă, se întrezărea o mișcare spiralată, în timp ce o svastică imensă părea să fluture invers. Peste străzile pavate și mute domnea o tăcere grea, spartă doar de vântul care aducea cu sine stropi fini de ploaie, precipitându-se peste sunetul grabnic al pașilor. Un ecou de frică străbătea orele de restricție. Într-o cameră aflată pe întuneric la etajul trei dintr-o clădire veche de cinci etaje, o perdea se mișca ușor. Prin fereastra fragilă, o doamnă în vârstă privea în jos spre strada obscură din districtul 18. Figuri neclare se grăbeau trecând. Vizavi, alți locuitori riscau să deschidă perdelele sau obloanele, stingeau luminile temându-se să nu fie observați, evitând implicarea în evenimentele care se desfășurau cu persoanele în fuga disperată de mai jos. Femeia care observase scena vede patru fugari - doi bărbați și două femei - luptând să-și salveze existența. Una dintre femei, mai în vârstă, prindea de braț pe cea mai tânără pentru a nu cădea pe caldarâmul umed. În față, un bărbat de vreo patruzeci de ani încerca disperat să deschidă ușile, urmat de cel de-al doilea care făcea același lucru. Toate intrările erau blocate, și niciun locatar speriat, ascuns în spatele luminilor slabe, nu era dispus să le ofere adăpost, în ciuda strigătelor lor disperate. Zgomotul cizmelor metalizate apropiindu-se rapid anunța că grupul era în mare pericol. Șase soldați germani se îndreptau spre ei, unii alunecând pe strada lucioasă. Apoi, un comandament îi opri și își pregătiră armele. Femeia din spatele ferestrei lăsă perdeaua să cadă și se retrase. Nu dorea să vadă ce avea să urmeze. Se așeză într-un scaun vechi, își înfășură șalul și își acoperi urechile cu mâinile bătrâne, încercând să se izoleze de sunetul tragic al împușcăturilor, rostind o rugăciune.