Discutarea suferinței reprezintă un act de curaj, nu doar pentru cel care vorbește despre ea, ci și pentru ascultător. A scrie despre originile suferinței, despre diferitele sale forme de manifestare și despre cum poate fi ea vindecată, aspirând ca cititorul să capteze și să transforme propria experiență, comportament și perspectivă asupra oamenilor, este mereu o provocare. Babette Rothschild a avut curajul de a descrie trauma psihologică, bazându-se pe experiența sa cu persoanele afectate, de a delinea trăsăturile și evoluția procesului traumatic, oferind explicații pentru manifestarea durerii psihice. Lucrarea sa este extrem de valoroasă, fiind de folos tuturor celor care doresc să se familiarizeze cu emoțiile și senzațiile corporale, inclusiv cele dificile.
Cartea este scrisă într-un mod accesibil, clar și structurat, despre experiențe umane complicate și emoțional derutante. Personal, consider că acesta este principalul atu al autoarei. Valoarea scrierii ei este cu atât mai mare pentru mine, cunoscând din experiența personală cât de greu este să comunici eficient în domeniul psihotraumatologiei. A înțelege trauma înseamnă mai mult decât a acumula informații la nivel intelectual; este o experiență profundă care se reflectă în comportamentul corporal, în schimbările stilului de viață și în relațiile interpersonale. Acest lucru este valabil și pentru psihoterapeuți, influențând tipul de relație terapeutică și stilul de lucru adoptat. Când înțelegi cu adevărat trauma psihică, este dificil să te limitezi la o metodă terapeutică specifică, făcând astfel inutilă separarea între diferite orientări și școli terapeutice. Persoana, cu ritmul și nuanțele proprii ale experiențelor trăite, precum și resursele pe care le deține, revine în centrul atenției.