Un câine aleargă pe străzi, iar în urma sa se grăbește un tânăr. Legații de o sfoară lungă, aceștia își încurcă picioarele și fac să se împiedice și trecătorii și oamenii în vârstă, care murmurați iritați, iar tânărul repetă încontinuu: „Scuzați-mă, scuzați-mă," și între șoapte îi strigă câinelui: „Oprește-te! Stai!" și, prea jenat să îi iasă vocea, el scapă un „Huo!“, iar câinele fuge în continuare. Străbate bulevardul aglomerat și traversează strada în ciuda culoarei roșii. Tânărul îi vede blana aurie trecând și dispărând printre picioarele oamenilor, precum semnale contradictorii; „Mai încet!“, strigă el, dar în sinea sa știe că, indiferent dacă ar trage cu putere sfoara, câinele tot ar alerga. Gândurile lui vaghează în direcții diferite; se gândește la cutia cu conserve folosită de părinții săi în timpul călătoriilor, care sunt acum deasupra oceanului pentru prima dată călătorind cu avionul. Își întreabă părinții de ce au ales să călătorească astfel și apoi se gândește la cutia surorii sale mai mari, care ascunde secrete și probleme. Mintea sa e plină de cutii mici și mari care se lovesc și se ciocnesc una de cealaltă, iar sfoara care îi ține pe toți laolaltă începe să se învârtă și să dea peste cap cutia care atârna de două ore și sunetul obositor al conservelor sfârâie în urechile lui. Apoi, vocea lui interioară îl întrerupe și îi spune că nu e bun pentru Dafi, care mereu este sarcastică și iritantă, mai ales față de el. Cu toate acestea, se oprește înainte de a-și da seama ce spune vocea, deoarece ușa se deschide și îl cheamă să vadă câinele. Dar el nu îi ascultă cu atenție cuvintele lui Danoh, director adjunct al spitalului din oraș, un prieten de-al tatălui său, care i-a găsit un loc de muncă pentru luna august și i-a spus să-l însoțească într-un adăpost pentru câini, unde are ceva de făcut. Cu toate că Danoh pășește vioi și încearcă să îi spună ceva despre câine, Asaf nu îl ascultă. Îi ia câteva secunde pentru a trece de la gândurile sale la realitate, iar acum Danoh îl conduce în curtea interioară a clădirii. El se străduiește să își șteargă gândurile negative cu privire la Dafi și își întreabă colegul despre ce este vorba. Dar abia acum își dă seama că este însoțit de un lătrat înnebunitor și nerușinat, care pare să provină din toți câinii din lume, ca un cor de câini care îl trezește din reverie. Ajungând la etajul trei, Danoh deschide o ușă cu gratii și îi spune ceva lui Asaf, dar acesta nu înțelege nimic din cauza zgomotului. Danoh deschide o a doua ușă cu gratii și îl invită să intre pe un culoar îngust între cuști. - scrie cu alte cuvinte
