Timp de mulți ani, m-am întrebat de ce copiilor le este atât de greu să-şi controleze emoțiile. În calitate de consilier, i-am învățat strategii de adaptare, le-am asigurat un spațiu sigur pentru a-şi procesa sentimentele neplăcute și i-am încurajat să se autocontroleze. Dar atunci când un copil care ateriza în biroul meu era şocat din cauza unui anumit eveniment, metodele pur şi simplu nu funcționau. Când îi încurajam să-şi folosească strategiile de adaptare, ei doar deveneau mai frustrați. Când puneam întrebări simple precum „Ce este în neregulă?" sau „Ce s-a întâmplat?", primeam răspunsuri întortocheate. Până şi copiii înşişi păreau confuzi. Era ca şi cum creierele lor s-ar fi oprit complet. Pe parcursul cărții, voi folosi diferiți termeni pentru a defini cum fac faţă copiii emoțiilor. Voi folosi Controlat pentru a-i descrie pe copiii care îşi pot controla emoțiile. Voi folosi Necontrolat pentru a-i descrie pe copiii care sunt incapabili să-şi controleze emoțiile. Voi folosi Autocontrol pentru a-i descrie pe copiii care pot să-şi controleze emoțiile singuri. În fine, voi folosi Strategii de Adaptare pentru a descrie metodele folosite pentru a gestiona gândurile, sentimentele şi acţiunile. În prezent, ne confruntăm cu o criză a sănătății mintale în SUA. În 2019, Raportul Mondial al Fericirii a descoperit că cetăţenii din SUA erau cel mai puțin fericiți decât au fost vreodată (şi asta era înainte de COVID-19). Jean M. Twenge, unul dintre autorii studiului, spunea:,Potrivit majorităţii rapoartelor, americanii ar trebui să fie acum mai fericiți ca niciodată. Rata de crime violente este scăzută, la fel şi rata şomajului. Venitul pe cap de locuitor a crescut în mod constant în ultimele câteva decenii."¹ Dar încă nu este suficient.